Anxietatea a fost definită ca o trasătură, o stare, un stimul sau un răspuns, o caracteristică a individului în anumite situații critice

A devenit o construcție destul de ambiguă, deoarce ea a fost conceptualizată în multe feluri ( Endler & Kocovski, 2001).

Potrivit Manualului de diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale ( 5th ed. [DSM-5]; American Psychiatric Association, 2013) tulburările anxioase se definesc ca „ acele tulburări care au în comun frica excesivă și anxietatea precum și perturbările de comportament asociate” (p.189). Prin frică se înțelege „ răspunsul emoțional iminent real sau presupus” (p.189), iar prin anxietate manualul face referire la „anciticiparea unui pericol” (p.189).Aceste două concepte prezintă atât asemănări, cât și deosebiri, frica fiind asociată cu creșterea stimulilor vegetativi care se activează atunci când organismul se află în situații de luptă sau fugă, situațiile în care nu ne simțim confortabil. În timp ce, anxietatea este pusă în asociere cu tensiunile musculare și vigilente care se activează când pericolul este așteptat de către individ.

Leal, Goes, Silva, și Teixeira-Silva (2017) definesc anxietatea ca „un răspuns organic, caracterizat prin reținere și supraveghere sporită în situații de pericol incert sau amenințări potențiale la adresa integrității organismului” (p.148). Astfel, deși există numeroase definiții ale anxietății după autori diferiți, două concepte complementare sunt care care ne atrag cel mai mult atenția: o stare psihofiziologică (anxietate de stare) și o trăsătură de personalitate (anxietate de trăsătură). Anxietatea de stare face referire la reacțiile tranzitorii psihologice și fiziologice direct legate de situațiile nefavorabile dintr-un anumit moment. Anxietate de trăsătură se referă la o trăsătură de personalitate, descriind diferențele individuale legate de o tendință de a prezenta anxietatea de stare. Anxietatea de trăsătură este, prin urmare, relativ stabilă în timp, fiind considerată o caracteristică importantă a pacienților cu tulburări de anxietate, deoarece aceștia prezintă o anxietate de trăsătură mai mare în comparație cu indivizii sănătoși (Leal, Goes, Silva, & Teixeira-Silva, 2017).

                Indiferent cu ce tip de anxietate de confruntăm, în primul rând trebuie să conștientizăm dacă ea face sau nu parte din viața noastră. Confruntrarea cu propriile trăiri ne va face mult mai realiști de starea noastră și ne va determina să acționăm în consecință. Nu îți fie  frică să recunoașteți pentru pentru tine ce cum te simți și ce trăiri ai, ascultă-te și accetă-te exact așa cum ești.